o tentativa ezitanta de a va distrage atentia

… de la faptul ca nu am mai scris de atat amar de vreme.

In  lipsa povestilor legate de Logo Bigger , pe care nu prea apucam sa le spunem, pe motiv ca le traim din ce in ce mai intens, compensam cu un spot incredibil dintr-o campanie realizata prin 2006 de Canal +.

light amplification by stimulated emission of radiation,  frate!

Is your logo fresh enough?

Nu intrati in panica!

Dam cate unul, ca sa ajunga la toata lumea!

Sa curga sangele!

In premiera (sau nu) spotul campaniei pentru Fundatia Donatorilor Benevoli de Sange:

Niscai PR pentru PR!

In februarie – martie ne-am luptat mult cu PR-ul pentru Bell Bucharest, promovand cursurile deschise de limba engleza. Cum nu avem poza cu unul dintre primii cursanti de la Ploiesti, care s-a inscris dupa ce, citam, “am vazut in ziar ca ati venit si la noi in Ploiesti”, ne laudam azi doar  cu o captura din google:

(Re)Capitulare – in cinstea zilei de 2 februarie

“Imi iau ideile si plec la mama.” A fost ultima lui replica, inainte de a tranti in spatele sau tasta Enter (era un personaj obisnuit, care mergea, ca tot omul, cu fata, asa ca de sfios ce era nu putea tranti nimic in drumul sau). Fara sa ezite, fara sa verse vreo lacrima (deh, nu-si permitea sa planga, ca pe vremea aia nu avea tastatura waterproof), punea punct si lasa virgula uitarii (bineinteles, nu inainte da face o scurta trimiterea la vremurile in care punctul si virgula traiau doar impreuna si infintul avea o forma, cam ca cea a fericirii). O abandona ca sa se prelinga, ca o banala lacrima, printre alte randuri, care alearga dupa continuitate…

Paragraful de mai sus ar trebui sa explice de ce nu am mai dat cu pixul pe blog de atat amar de vreme. Faptul ca nu reuseste sa spuna insa nimic nu-i o eroare in procesul de constructie… Nimcul ala banal din randurile in pricina trebuie luat ca atare, pentru ca, de data asta, nu mai avem nicio scuza. Chintesenta lipsei noastre de p’aci am putea sa zicem ca se regaseste in ceata de proiecte la care am lucrat. Da’ scuza asta nu mai tine ca, pan’ la urma, blogul e o oglindire mai pasnica a muncii noastre. Asa ca e cazul sa nu mai tragem de timp, sa lasam timidatea care ne-a tarat atatea randuri si ne cerem scuze, din nou, “corespunzator si consecutiv” ca nu i-am mai acordat domnului blog atentia cuvenita.

Astea fiind spuse si scrise, semnam un nou pseudotratat de pace cu dansul si ne aruncam lejer intr- o trecere in revista (cu toate ca ne-ar placea o trecere in televizor sau macar in radio) a catorva evenimente trecute si petrecute la Logo Bigger.

In ordinea numerelor de pe tricou:

-castigat in primavara pitch la Walmark; premiul: o revista de brand atragatoare si vesela. Dovada aici;
-castigat pitch mare, tot prin primavara (stim ca era anotimpul asta ca am prins la incheierea programului multe dimineti cu pasarele care se intorceau de pe coclauri mai calde); Dovada apare un pic mai incolo (ca nu se poate sa dam link la contract);
-construit 2 branduri, extrem de energice: dovada… undeva in portofoliu pe logobigger.ro;
-facut campanie de lansare pentru Open Bell, cursuri deschise de limba engleza in Bucuresti si Ploiesti. Dovada: salile pline de curs si una bucata captura de pe google cu rezultatul campaniei de PR (intr-un post viitor mai multe);
-am deschis usile pentru interni! Din primavara asta cine are chef de un internship la logobigger se poate inscrie pe mail…
-in fine, am prins ceva energie si lucrand pentru cateva produse Walmark: Vialong, GinkoPrim si Prostenal;

Nu punem inca punct la postul asta, ca musai am uitat ceva (in afara de cateva virgule)

Revenim

Atentie, feriti linia!

Intre pitchuri, clienti si newbusiness, astazi respiram un pic. Nu suficient de mult ca sa ajungem si pe acasa, sa vedem ce ne mai face familia, ca nu mai stim nimic de ea de la inceputul anului, dar suficient cat sa dam un servus cititorilor si sa lasam un mesaj pentru bravul sofer bucurestean:

din gara de Brasov citire, “Va rugam feriti linia”! (pista, in cazul de fata) . Declaram deschis sezonul de circulat pe doua roti! ( a nu se intelege, va rugam, ca se deschide sezonul la biclisti! – multumim).

La arme!

Iata o lectie de “cum sa (sau cum sa nu) lovesti concurenta sub centura in timp de criza”:

O stire absurda legata de trei angajate KFC care s-au spalat la serviciu in cada de curatat vase, probabil din cauza recesiunii, s-a transformat de curand cu ajutorul televiziunii CBS NEWS intr-o portie sanatoasa de capital de imagine pentru McDonalds (sau nesanatoasa, recte plina de colesterol, daca stam sa ne gandim ca e vorba de fast food-uri).

Pe scurt: s-a luat un reporter, s-a trimis pe teren sa faca un material despre fete, baie, KFC si reactia clientilor. Pus sa stranga cat mai multe declaratii de la fata locului (spre surprinderea multora, cada de spalat nu a vrut sa faca niciun comentariu), reporterul nostru trage mai multe interviuri, printre care si un cadru la umbra unui panou pe care scrie mare McDonalds. (Vezi video, mai jos!). Si asta probabil din cauza ca nu putea sa vorbeasca cu gura plina, in timp ce inghitea un Mc Bluffy!

Cert este ca aceasta initiativa (puerila) ar putea fi inceputul unui mare scandal. Ce putem deduce insa cel mai usor dintr-o astfel de tactica e ca in vreme de criza “Puii de la McDonalds sunt ingrasati artificial cu carne de pui de la KFC”.

PS: via Hotnews

PS2: panoul Mc apare in cadru dupa 1 min si 46 secunde

PS3: De ce ai nevoie de o cada de spalat vase cand tu folosesti doar tacamuri de unica folosinta?

Nota: noi ca agentie nu avem nicio legatura, vreun interes sau vreo slabiciune pentru vreunul din cei 2!

Un mic update la “Ne-am intors”

Pentru ca a inceput lumea sa ne intrebe ce si cum cu zanele despre care vorbeam in postul precedent si sa se arunce in glumite cu secretare, trebuie sa specificam ca “zanele” nu dau inca autografe, ca le plac decapotabilele 4×4 ( mai precis carucioarele pentru bebelusi cu care sunt plimbate) si ca sunt doua fetite adorabile care abia au venit pe lume.

Am spus!

Ne-am intors!

Adica nu, nu stam cu spatele, ci ne-am intors la blogul nostru ratacit. L-am neglijat atat amar de vreme ca nici nu credeam ca o sa ne mai lase sa-i umplem paginile. Da’, pana la urma, dupa ce i-am explicat ca n-am umblat fleaura prin alte bloguri, ne-a iertat.

Oile numara oameni sarind gardul ca sa adoarma?

Educatie civica sau campanie sociala? Diferenta, de substanta, e mare. Practic pleaca de la o alta intrebare: cat de usor poti sa-l scoti pe om din cotidian si sa-l convingi sa puna umarul la binile (sic!) societatii? Cum poti sa-l scoti cateva minute din zona sa de confort?

Romanul alearga ca sa stea. Paradoxul e amuzant. Traim intr-o tara unde se merge pe ideea ca lucrurile sanatoase se fac daca esti bolnav la cap de-a binelea.

Si atunci cum ramane: Educatie civica sau campanie sociala?