Idei. Idei. Idei.

O poveste despre cum viaţa bate advertising-ul…

Tudor s-a trezit de dimineaţă foarte mahmur. Aproape că s-a forţat să-şi deschidă ochii. Primul lucru pe care l-a văzut a fost paharul cu apă de pe noptieră. Lângă pahar erau nişte aspirine. Pe scaun erau hainele pe care le purtase cu o seară înainte, curate şi călcate. Toată camera era ordonată şi curată. La fel şi restul casei. Curăţenie desăvârşită. Şi-a luat aspirinele şi a văzut alături un bilet: “Iubitule, am plecat la cumpărături. Micul-dejun este pe masă, în bucătărie. Te iubesc ”

Aşa că Tudor s-a dus în bucătărie, unde erau ouă cu bacon, o salată şi un pahar mare cu suc de portocale. Fiul lui era şi el la masă, mâncând.

- Fiule, ce s-a întâmplat aseară? întrebă Tudor.

- Păi, ai venit acasă pe la 3 dimineaţa, beat. Ai rupt ceva mobilă şi ai spart vreo două vaze, după care te-ai prăbuşit în hol.

Neînţelegând, Tudor întrebă:

- Şi atunci de ce este totul lună în casă, iar micul dejun este pe masă?

- A, păi mama te-a târât în pat şi când a încercat să-ţi dea jos pantalonii ai protestat, zicând: “Doamnă, sunt căsătorit. Lăsaţi-mă în pace!”